SALVAŢI SUFLETELE NOASTRE!

Nu ştiu dacă lui Ceauşescu îi era frică de artişti sau doar îi folosea în scopuri nedemne de a fi discutate azi, dar e cert că le respecta forţa şi harul pe care Dumnezeu li l-a dat.
La mai bine de douăzeci de ani, condiţia de artist este una mizeră şi mizerabilă, într-o conjunctură nenorocită din care se vrea să se iasă umilind ceea ce are o naţiune mai de preţ, spiritualitatea.
Preşedintele punea presa în postura de a fi duşman al statului dacă se încăpăţânează să scrie de rău despre politicieni. Adevăratul atac la siguranţa naţională este dat azi, de către cei care ne conduc, prin distrugerea cu bună ştiinţă, poate şi rea credinţă, a identităţii naţionale. Pentru că identitatea reală a unei naţiuni este dată de cultură, de oamenii ei, nu de politicieni care n-au suficiente mânuţe cu care să ducă la gură tot ceea ce găsesc, inclusiv chestii rău mirositoare. Dezinvoltura cu care este distrusă o Operă, o Filarmonică sau un Teatru, nu poate face plăcere decât unui imbecil căruia filmele cu curve sau manelele îi stau pe desktop, la loc de mare cinste.
Iar când vine vorba şi de încălcarea Constituţiei, orice huiduială pare doar o respiraţie care împrăştie o păpădie. Deschideţi, dragilor, cartea de căpătâi a ţărişoarei ăsteia la articolul 33: Accesul la cultură. Sau, în cazul în care aţi aruncat-o demult la coşul cu minciuni şi dejecţii în care trăim, o să citez eu:
„3) Statul TREBUIE să asigure păstrarea identităţii spirituale, sprijinirea culturii naţionale, stimularea artelor, protejarea şi conservarea moştenirii culturale, dezvoltarea creativităţii contemporane, promovarea valorilor culturale şi artistice ale României în lume.”
Şi cum se face asta? Exact. Prin închiderea lăcaşelor de cultură, prin aruncarea artiştilor în stradă, prin înfometarea celor care se încăpăţânează să reziste.
Ni se ia şi puţinul care ne-a mai rămas, visarea, eliberarea prin ficţiune.
E clar că doctrina dominantă în ziua de azi este: îndobitocirea unei naţiuni ajută la înhămarea ei la jugul neputinţei.
Nu cred că aceste rânduri vor ajunge la urechile prea pline de linguşelile idioţilor ale oamenilor de decizie din această ţară, dar voi, cititorii, puteţi înţelege că fără cultură aţi fi fost astăzi ai nimănui, apatrizi în propria ţară.
Şi să nu vă mire că vom fi din zi în zi mai trişti, din zi în zi mai singuri.
Politicienilor, dacă sufletele voastre au fost demult amanetate Răului, măcar pe ale noastre lăsaţi-le să existe.
În numele lui Caragiale, al lui Ionescu şi al Sfântului Duh al Culturii, vă rog: SALVAŢI SUFLETELE NOASTRE!

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în despre teatru. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la SALVAŢI SUFLETELE NOASTRE!

  1. Visan George zice:

    Subscriu la fiecare rand scris de tine. Nu pot sa nu ma intreb insa: pot face ceva? la nivel individual- putem face ceva? directia in care merg lucrurile e clara: ai spus o foarte bine-dar ii putem opri?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s