PUŢINTICĂ RĂBDARE

Trebuie să recunosc faptul că, în clipa asta nu am nici un chef de postat, dar văd că traficul e în creştere, ceea ce mă obligă. Situaţia nu e tocmai roză. Am văzut în presă o listă cu 37 de instituţii de spectacole care nu intră sub incidenţa nenorocitei ordonanţe 63. Din păcate Valahul nu e pe acea listă. Sper să fie doar o scăpare, ţinând cont că multe lume nici nu mai ştie că în Giurgiu ar mai exista un teatru. Am vorbit cu Mircea M. Ionescu şi, deşi e într-o scurtă vacanţă, face săpături pentru a maximiza şansele de a evita dezastrul. Nu vreau să intru în detalii până nu e ceva clar în felul în care a luat fiinţă teatrul la Giurgiu. S-ar putea ca să-i fim recunoscători Elenei Ceauşescu. Dar o să revin la timpul potrivit.

În ceea ce mă priveşte, am terminat varianta preliminară la un scenariu pe care urmează să-l pun în scenă imediat după vacanţă. Se pare că mi-a ieşit destul de bine, cel puţin aşa spune un „meseriaş” care s-a amuzat la lectura lui. Nu spun mai multe, nu din superstiţie, ci pentru că mai sunt câteva lucruri importante de pus la punct. Oricum, abia aştept să simt din nou praful scândurii. Am stat cam mult. Şi abia aştept să scap de povara unor poliţe. Datoria e datorie, mai ales una de onoare.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în despre teatru. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s