FLEOŞC… ŞI DE LA CAPĂT

Azi am aflat că vom redeveni, pentru câtă vreme de data asta?, teatru de proiect. Vorbeam despre teatrul din Giurgiu, despre care mulţi dintre cei care intră pe acest blog nici n-au auzit, fapt pentru care încep să-şi câştige respectul meu. Iar o vom lua de la capăt să convingem oameni de bună credinţă, de altfel, că prostia e pardonabilă, ca şi imbecilitatea, dar răutatea, impostura,  impotenţa intelectuală şi creativă merită o răzbunare pe măsură. Iar vom câştiga un proces drept într-o ţară strâmbă. Iar şi iar şi iar… Mă cumpănesc în a considera că efortul ăsta merită făcut. Dacă ar fi vorba numai despre centuriştii care au felaţionat cu idioţii care au vrut să distrugă această posibilă insulă de cultură, nu m-aş flagela cu asemenea revolte faţă de o societate pseudo-urbană suferind de anorexie intelectuală. Dar am avut şansa să privesc în ochii unor copii care erau fascinaţi de iluzia că Scufiţa Roşie este salvată de Vânător chiar atunci, sub ochişorii lor, când ei priveau peste o cortinetă de pânză neagră, deasupra căreia nişte păpuşele de cârpă şi burete vorbeau cu glasul şi sufletul unor actori. Sau când oameni în toată firea, ieşind din anonimatul sălii de spectacol, îmi strângeau mâna, ferindu-şi ochii înroşiţi de sentimente pe care doar acolo, în acele scaune impersonale le puteau trăi. În Giurgiu Teatru va fi, chiar dacă şobolanii încă mai rod carena vasului ce duce spre insula lui Prospero.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în despre teatru. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s