ETERNUL DOMN GOE

Anul acesta s-au împlinit 110 ani de la apariţia, în „Universul”, a lui Goe ca personaj emblematic al unui sistem social găunos, aşa cum obişnuia Caragiale să spună. Sunt voci care susţin că momentul a fost surprins „live” de maestru pe vremea când era patronul bodegii din gara oraşului Buzău (1895). Cert este că tipologia domnului Goe s-a perpetuat până în zilele noastre, fiind lesne să-l întâlnim pe străzile, prin cluburile de fiţe, prin locurile cât mai vizibile ale oricărui oraş din ţară. Acum, însă, nu mai merge cu trăsura „la bulivar”, ci conduce singur maşina personală făcută cadou, când abia împlineşte majoratul, de vreo mam’ mare, mamiţică, ori tanti Miţă. Goe al zilelor noastre este patron, deşi, ca şi predecesorul său, abia ştie să numere până la zece. Are vise de mărire, cum ar fi cel de parlamentar, ori ministru, iar cine vrea să mă contrazică să deschidă televizorul pentru a vedea imaginea multiplicată a băiatului „deştept nevoie mare”.
De aceea, am introdus în spectacolul pe care îl veţi vedea personajul Mitică, cel care este un Goe ajuns la maturitate şi care, în timp ce ţine prelegeri despre criză, îşi numără teancul de bani, sfidându-i pe cei pe care se preface că-i compătimeşte.
Poate nu este ceea ce ne-am obişnuit să considerăm un spectacol pentru copii, dar să nu uităm că, în ziua de azi, copiii sunt martori la evenimentele sociale care l-ar uimi poate şi pe nenea Iancu. Iar mâine, sper să-şi amintească de ridiculul Goe pentru a nu i se substitui. Doar aşa vom scăpa de fantomele personajelor lui Caragiale care ne bântuie cotidian.

Post scriptum: Luat de valul repetiţiilor, sau, cine ştie, malformat de un egocentrism regizoral care nu-mi aparţine, am uitat să le mulţumesc celor care muncesc în spatele luminilor rampei, tehnicienilor şi celor de la producţie. Şi ar fi nedrept să nu-mi îndrept reverenţa către scenografa mea, Clara Dărângă, către dragul meu prieten Şpil, dar mai ales către cei care se hrănesc din aplauzele voastre (şi, din păcate, din prea puţin respect), actorilor, care şi-au risipit sufletul pe scenă pentru ca voi să puteţi avea o clipă de revelaţie.

regizor
Florin Antoniu

Acest material este inclus în pliantul de sală al spectacolului „D-l Goe”.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în despre teatru, Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la ETERNUL DOMN GOE

  1. male zice:

    un spectacol reusit,bravo!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s