Despre teamă şi slugărnicie

Nic n-am apuacat să postez din nou, că audienţa mi-a crescut de 17 ori. Adică de la un vizitator, acum 2 zile, la 17. Mă întreb ce vă mână în citirea posturilor, dragii mei? Dar, dacă tot vă place să-mi vedeţi gândurile, hai să fie…

Azi am avut spectacol cu „Ivan Turbincă”. Când am intrat în teatru am avut o senzaţie stranie. Atmosfera pendula între respect şi răceală. Bănuiala mea este că respectul se trăgea din faptul că m-am încăpăţânat să demontez un sistem, cel al familiei Creţu, şi să readuc sistemul valoric la locul lui, iar răceala era doar o teamă că prea multă amiciţie cu subsemnatul ar putea ajunge la etajul cu birouri, fapt care s-ar putea interpreta. Mentalitate degradată de anii de intimidare la care colegii mei, de la portari la contabili, şi aşa mai departe, au fost supuşi de impotenţa inteligenţei unor falşi conducători. Păcat că amprenta impersonalizării s-a păstrat. Asta nu-i face bine nici actualului director. Slugărnicia s-ar putea să i se pară o stare de fapt, iar exprimarea liberă a valorii şi realităţii să i se pară o ofensă la adresa persoanei sale. Ceea ce se prefigurează. deja. Dacă şi Mircea M. Ionescu, pe care mă încăpăţânez să-l consider prieten, se va subordona funcţiei efemere de director, atunci acest teatru îşi va trăi pe mai departe umilinţa în faţa unui sistem care îl consideră inutil, ba chiar parazitar.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s